Rosa Balistreri

Terra che non senti

 

 

A virrinedda

 

 

 

 

 

 

La verrina

 

Accattari vurria na virrinedda

di notti la to porta spirtusari

vidiri gioia mia quantu si bedda

quannu ti spogli prima di curcari.

 

E temu ca nun fussi accussì bedda

ca l’occhi nun m’avissiru annurbari

lassa la porta misa a spaccazzedda

ca ju stanotti ti vegnu a truvari.

 

E na varcuzza banneri banneri

sta dia d’amuri ni vinni a purtari

ridianu tutti li cilesti sferi

trimavanu li specchi di lu mari.

 

Binidittu lu Diu chi ti manteni

c’accussì bedda ti vosi furmari

spampinanu li ciuri unn’é ca veni

l’ariu tribulatu fai sirinari.

 

Avia li trizzi di na Mantalena

ntesta si miritava na curuna

nni la to casa nun ci sta lumera

lu lustru lu fai tu, stidda Diana.

 

Catina ca mi teni ncatinatu

catina chi ncatini l’arma mia

beni ti vogliu cchiù di lu me ciatu

accussì criu ca vo beni a mia.

Vorrei comprare una piccola verrina

di notte la tua porta bucherellare

vedere gioia mia quanto sei bella

quando ti svesti prima di coricarti.

 

E temo che tu sia così bella

da rimarne accecato

lascia la tua porta accostata

che questa notte vengo a trovarti.

 

Una barchetta tutta imbandierata

questa dea d’amore venne a portarci

sorridevano tutte le celesti sfere

luccicavano gli specchi del mare.

 

Benedetto quel dio che ti fa vivere

ché così bella ha voluto formarti

impallidiscono i fiori dove passi

e l’aria tempestosa fai rasserenare.

 

Aveva le trecce di una Maddalena

sul capo meritava una corona

nella tua casa non c’è lanterna

la luce la fai tu, stella Diana.

 

Catena che mi tieni incatenato

catena che incateni l’anima mia

bene ti voglio più del mio respiro

così spero tu voglia bene a me.